Lupul etiopian (Canis simensis), cel mai feroce pradator al ecosistemului din care face parte, este un mamifer carnivor care provine din familia Canidae. Denumirile, in numar destul de mare, pe care le-a primit de-a lungul timpului (sacalul rosu, vulea rosie, vulpea simeriana, lupul abisinian) reflecta, in mare masura, incertitudinea in privinta taxonomiei acestei specii. In prezent, s-a ajuns de comun acord la ideea ca sunt, mai degraba, inruditi cu lupii din genul Canis decat cu vulpile, cu care se aseamana intr-un mod superficial, totusi.
Ca localizare, mamiferul poate fi intalnit in regiunile afro-alpine ale Etiopiei, la aprox. 3000 m deasupra nivelului marii. Este cea mai rara specie canida salbatica din lume, la momantul actual numarand doar 500 exemplare, impartite in 7 populatii. Principala cauza a disparitiei a fost explozia de rabie din anul 1990, care a determinat reducerea in masa a speciei, numarul exemplarelor injumatatindu-se in numai doua saptamani. In afara de bolile care afecteaza aceasta specie, o alta cauza care a condus la decimarea populatiei a fost restrangerea habitatului natural prin invadarea spatiului de catre oameni, aceasta insemnand hrana insuficienta si transmitearea unor maladii de la animalele domestice. Organiza�iile ecologiste au pus la punct un program pentru protectia mamiferului, program ce se desfasoara in Muntii Bale, unde mai sunt cca 200 de lupi etiopieni. Parcul, creat in anul 1969, reprezinta cel mai mare habitat afro-alpin, avand o suprafata de 2200 km patrati si adapostind aprox 78 de specii de mamifere si 280 de specii de pasari. Scopul infiintarii acestia a fost acela de a protejara Nyala, o specie de antilopa si, ulterior, lupul etiopian.
Ca si constitutie, lupul etipian este de talie medie, are picioarele lungi si un bot ingust si ascutit, semanand din acest punct de vedere cu coiotul. Comparativ cu femelele, masculii sunt cu aprox. 20% mai mari, in ceea ce priveste dimensiunea. Craniul are un aspect plat iar dintii sunt mici, ascutiti, in medie de 19 mm lungime. Blana de pe corp, urechile si zonele superioare prezinta un colorit rosu-cafeniu, in timp ce zonele inferioare si abdomenul sunt de un brun-roscat pal spre alb. Blana este densa, ajutandu-i astfel sa se protejeze de frig, indurand temepraturi de pana la -15 grade C. In partea din spate a cozii prezinta o dunga alba intesectata de un manunchi de fire protectoare de culoare neagra spre capatul acesteia.
Se hraneste, in special, cu rozatoare si, desi este un vanator solitar, el traieste in haite si apara teritorii clar delimitate. In zonele cu actitivtate umana redusa, grupurile sunt constituite din 6 adulti, intre 1-6 lupi tineri (1-2 ani) si 1-7 pui. In mod obisnuit, haitele sunt compuse din toti masculii care s-au nascut consecutiv de-a lungul anului in acelasi grup si din 1-2 femele. Masculii nu isi parasesc haita in care s-au nascut, in timp ce femele vor pleca la varsta de 2 ani si se vor alatura alteia, daca exista posibilitatea imperecherii.
Inmultirea in randul lupilor are loc in apropierea vizuinii. In aceasta perioada masculii isi exerseaza capacitatile vocale. Singurele conflicte au loc la granite teritoriului aparat de fiecare haita. Femela se imperecheaza numai cu masculul dominant iar 70% din imperecheri au loc cu lupi din afara grupului. Totusi, dupa nasterea puilor, toti masculii din haita asista si ajuta la cresterea lor, iar femelele isi aduc aportul la alaptarea acestora daca mama lor nu este disponibila.
Lupul abisinian este mentionat in literatura etiopiana a secolului al XIII-lea iar in prezent este simbol national, imaginea sa fiind folosita in doua serii de timbre emise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu