Pus deseori sa joace rolul celui rau
in basmele si legendele multor popoare, lupul a fost mai mereu
nedreptatit de literatura si chiar de istorie.
Povesti celebre - ca Scufita Rosie sau Cei Trei Purcelusi
- i-au facut pe copii de pretutindeni sa se teama de lupul cel rau care
mananca oi, vite si chiar pe bunica, daca se lasa pacalita de acesta si
il primeste in casa... Acest sentiment transformat chiar in ura la
nivelul oamenilor maturi, a dus la uciderea in masa a lupilor in cele
mai multe tari din Europa si chiar din lumea intreaga, ruda salbatica a
cainelui fiind din ce in ce mai aproape de disparitie. Spre mandria
noastra, in Muntii Carpati continua sa traiasca in imediata vecinatate a
oamenilor aproape o treime dintre lupii europeni, pe care World Wide Fund for Nature (Fondul Mondial pentru Natura) incearca sa-i protejeze prin campanii complexe.
In cadrul acestui proiect, s-a reusit
prinderea apoi instalarea de radio-emitatoare pe un numar de 12 lupi din
7 haite diferite. Apoi, participantii la actiune au petrecut nopti
intregi in munti, dormind chiar sub cerul liber, pt a putea observa
comportamentul lupilor.
Luand in considerare toate aceste
incercari de a-i salva de la disparitie, se pare ca povestea lupilor din
Romania va avea - in viitorul apropiat - un final fericit.
Lupul cenusiu (canis lupus) face parte din familia canidelor (care
mai cuprinde vulpile, sacalii si coiotii) fiind cel mai mare dintre
cele 40 de rase de lupi cunoscute. Putand atinge pana la 1 m inaltime si
chiar 2 in lungime, acest masiv pradator vaneaza numai noaptea, in
special caprioare, elani si reni, hranindu-se in perioadele de criza si
cu fructe de padure, pasari, pesti si castori. Aria de raspandire a
lupului cenusiu este in principal nordul Americii, doar in cateva state
din aceasta zona existan o populatie de lupi destul de mare pentru a nu
fi pe cale de disparitie. Haita este formata din din 2 pana la 15 lupi,
iar membrii sunt in principal familia si rudele mai apropiate.
Comunicarea
este foarte importanta, lupul folosindu-si infricosatorul urlet pt a-si
chema puii, pt a aduna haita "la masa" sau pt a avertiza alte haite
asupra unui posibil pericol. Din cauza omului (principalul dusman al
lupului ) a bolilor si a foametei aceste animale nu traiesc in
salbaticie mai mult de 10 ani.
Pe acelasi continent, dar in sudul Americii de Nord traieste lupul mexican (canis lupus baileyi),
ajuns pe aceste meleaguri dupa ce a fost practic gonit de vanatorii din
statele sudice ale S.U.A., ultimul exemplar fiind impuscat in 1970. De
aceea in Mexic exista o lege care interzice vanatoarea lupilor, pedeapsa
pt uciderea lor fiind 4 luni de inchisoare. In prezent, singurii lupi
care mai traiesc in mediul lor natural provin din centrele speciale de
crestere, de unde, cand ating varsta maturitatii (intre 1 si 2 ani) sunt
readusi inapoi in libertate sub supravegherea atenta a zoologilor.
Lupul mexican este cea mai mica rasa dintre speciile cu blana gri, iar
hrana lor consta din antilope, iepuri sau alte rozatoare.
Una dintre rasele cele mai interesante din punctul de vedere al zonei in care traieste este lupul etiopian,
deseori vazut in campiile cu vegetatie ierboasa sau in muntii cu
altitudini de pana la 4300 m din sudul acestei tari africane. De
asemenea, in etiopia exista si un mare parc national, situat in muntii
Bale, unde traiesc singurii 600 lupi etiopieni din lume; numarul celor
care inca mai exista in salbaticie nu depaseste 1000 exemplare. Avand o
coada de 33 cm si o greutate de 15-18 kg, lupul etiopian se hraneste cu
mamifere mici, in special cartite, iepuri sau soareci de camp, adultii
mestecand mancarea inainte de a o da puilor. Ca majoritatea lupilor din
lume, si cel etiopian este pe cale de disparitie fiind ocrotit prin
lege.
Singur pe un teritoriu foarte intins, lupul polar sau arctic
este rasa care traieste in cele mai grele conditii: la temperaturi cu
mult sub 0 grade, 5 luni intuneric pe an si multe saptamani fara hrana.
De aceea lupii arctici nu sunt deloc mofturosi la mancare, vanand orice
animal pe care-l prind, hranindu-se inclusiv cu oasele, pielea sau blana
vietatii respective. Desi traiesc in zona polara blana lor nu este
alba, putand varia de la rosu ,alb sau gri pana la negru. Liberi pe un
teren vast si departe de armele oamenilor, totusi lupii arctici nu
traiesc in medie mai mult de 7 ani.
Lupul roscat (canis rufus) nu este o rasa propiu-zisa ci o incrucisare reusita intre lupul gri si coiot.
Desi este considerat un animal recent aparut, exista totusi fosile care
dovedesc prezenta pe pamant a lupului roscat inca de acum 750.000 ani,
fiind cea mai apropiata ruda a primelor specii de caini americani.
Traieste in sud-estul Statelor Unite, preferand pt culcus zonele
nisipoase situate de-a lungul coastelor sau scorburile copacilor. Hrana
sa consta in pasari, iepuri si rozatoare mici, rar existand 2 sau 3 lupi
care isi unesc fortele pt a ataca animale mai mari.
Am vorbit
despre lupi albi, etiopieni, roscati americani si am ajuns, in sfarsit,
la fioroasele carnivore cu colti care traiesc si in zonele noastre: lupii europeni.
La fel ca si celelalte rase, si lupul cu blana sura din Europa este in
multe tari pe cale de disparitie. Astfel cele aproape 250 exemplare din
Italia sunt ocrotite de lege, la fel ca si in Norvegia, Suedia sau Marea
Britanie, tara in care ultimul lup salbatic a murit in 1743! De
asemenea in Spania si Portugalia exista o organizatie numita "Grupa
Lobo", care are ca scop protectia lupilor din Peninsula Iberica.
Lupul romanesc a
fost si este in atentia multor cercetatori din lumea intreaga. Mai mult
de atat, din 1994, Fondul Mondial pemtru Natura desfasoara un amplu
program pentru salvarea lupilor din muntii Piatra Craiului, printre
singurii care traiesc in vecinatatea omului. Zona in care "copii noptii "
- cum ii numea Dracula in volumul cu acelasi nume - vin cel mai des in
contact cu omul este Brasovul, unde lupii coboara pana la pubelele de
gunoi, pentru a cauta hrana.
Din acest motiv, organizatia mai sus
amintita a incercat sa explice oamenilor ca lupul nu ataca oameni decat
in cazuri foarte rare, apropierea animalului de locuinte fiind mai mult
o posibila atractie turistica decat un pericol pentru viata omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu